Mihai şi Ciprian se joacă cu un catalog Avon. Au învăţat că dacă îşi freacă mâna de unele pagini, mâna ia miros de parfum. Tot testează diferitele parfumuri şi ni le dau şi nouă să le mirosim.
În seara asta ziceau despre catalog: Mmm, miroase a fată dezbrăcată!
La culcare Ana le citeste povesti. Le-a citit de atâtea ori încât Ciprian şi Mihai le-au învăţat pe de rost, atât de bine încât o corectează pe Ana când greşeşte.
Jumătate dintre cărţi sunt din Colecţia Adevărul, jumătate sunt în limba engleză. Pe cele în engleză, Ana le traduce din mers. Uneori schimbă cuvintele spre revolta lui Ciprian şi a lui Mihai: “Ai greşit, ai greşit, uite aici aici ai greşit” şi îi arată pagina unde Ana a zis “se mişcă” în loc de “se clatină”.
Pentru că au auzit poveştile de sute de ori – Ana le citeşte cel putin 2 in fiecare seara- sunt în stare să le reproducă cuvânt cu cuvânt. În special Mihai, care are mai multă răbdare, stă cu cartea pe picioare şi “citeşte” minute în şir.
În seara asta am reuşit să înregistrez o parte din lectură.
Mihai citind Cina regelui Aren (pe la secunda 40 scoate si niste onomatopee)
Ciprian citind Cascada pierzării (după cum se vede el nu prea are nici răbdare, nici chef). În fundal se aude Mihai continând povestea.
1. Tati, eşti o nevăstuică…ă…un nevăstuic
2. Căutând ceva prin casă: n-am găsit nici urmă de el
3. Văzând la televizor un poliţist dormind: uite, doarme în front
4. Mami, de ce tot zici “gripa porcină”?
După baia pe care şi-o primesc in fiecare seara, îmbrăcaţi în pijamale, Ciprian şi Mihai îşi aleg o jucărie cu care se urcă în pat. În general îşi cam aleg acelaşi gen de jucărie şi de cele mai multe ori doar unul n-o pierde până adorm. Între timp Ana le mai serveşte o porţie de biscuiti înmuiaţi în lapte, fără de care iarăşi nu adorm. Apropo, Ciprian a protestat vehement când le-am schimbat marca de biscuiţi pe motiv că aveau gustul uşor diferit.
Chestiunea cu jucăriile e în felul următor: nu contează ce au ales, unul din ei o pierde prin casă şi atunci începe distractia. El plânge, noi căutăm disperaţi şi ţipăm la el să nu mai plângă. Aseară Ciprian şi-a pierdut un pix şi a plâns cu disperare până când, într-un târziu l-a găsit Ana într-un fotoliu. În seara asta şi-a pierdut telefonul şi povestea s-ar fi repetat dacă nu îl gasea Ana rapid, sub perna.
Zilele trecute Ana le spunea că înainte de a se naşte ei au fost în burtică la ea. Ciprian şi-a exprimat zgomotos dezacordul:
- Nu, eu am stat la tine în burtă, Mihă a fost la tati!
PS. Apropo de pijamale, Mihai a zis ca asta vrea el de Crăciun, pijamale.
Mihai şi Ciprian au primit câte o cutie cu Moş Crăciuni de ciocolată. În stilul atât de personal, când i s-a oferit ocazia Ciprian a înfulecat cu entuziasm din ei. Mihăiţă, însă, a zis că le păstrează pentru Crăciun. Când să zicem că e doar o toană de copil sau că nu are chef de ciocolată, Mihai a făcut aceeaşi figură şi a doua zi.
Aseară a confirmat că este cel mai responsabil membru al familiei când i-a spus Anei să stingă lumina “pentru că se consumă”.
Ciprian umbla cu o clamă în păr şi zice că e fetiţă, fetiţa Beca. Ana: dacă eşti fetiţă nu îţi mai iau niciodată maşinuţe. Ciprian şi-a smuls clama din păr şi a zis: “Gata, nu mai sunt fetiţă, ce maşinuţă îmi iei?”
Şi câteva poze recente:
Desenele lor preferate sunt 101 dalmatieni. Atat de mult le plac incat se identifica cu personajele de pe acolo.
Ieri, Ciprian a raspuns la telefon si i-a spus bunicii Luci: eu sunt Roger, nu sunt Cipi, sunt Roger. Cruela e in camera cealalta. Nu mami, Cruela!
De ceva timp le e foarte frică de câini. Oricât de mici ar fi, îi sperie teribil când se apropie de ei.
Astăzi pe afară în timp ce se apropia de ei un căţel microscopic, au început să se ceară în braţe iar Ciprian zicea:
Mami, mă iei în braţe? Mă salvezi?
Cred ca momentul din zi în care le dedicam cel mai mult timp exclusiv este momentul când îi punem la culcare. După băiţă începe ritualul.
Ana le citeşte ceva, de obicei vrei 2 cărţi pentru copii pe care le aleg ei, apoi mănâncă biscuiţi cu lapte, apoi începe distractia cu locurile în pat. Fiecare dintre ei vrea sa fie incadrat de ambii părinţi şi cum asta nu e posibil, încep cearta şi permutările.
Acum vreo 2 zile, Ciprian, după ce făcuse vreo două rocade, îşi cerea locul între mine şi Ana, motivând că vrea să stea lângă tati. I-am oferit locul din stânga mea, Mihaiţă fiind intre mine şi Ana, dar nu a vrut să audă, drept urmare a început repriza de convingere combinată cu plâns. Mi-am menţinut ferm poziţia că era a zecea oară pe seara aia când făceam permutări, în urletele isterice ale lui Cipi. La un moment dat, Mihaiţă, cu o inimă mult mai bună decât a mea, mi-a zis şoptit: “Tati, du-te la Cipi că te vrea el”
Tot acum vreo două zile, Cipi a zis că vrea să meargă la mare. A făcut însă precizarea că nu vrea la marea mare ci la marea mică. În traducere, nu vrea la marea bulgărească unde am fost astă vară ci la Sulina, unde apa era mai mică şi nu le era frică să intre.
In fiecare zi Mihai si Ciprian debiteaza cate o replica memorabila. Problema e cu memoria mea, ca altfel as fi umplut blogul de posturi.
Astazi, cand sa iasa din casa, Mihai a intrebat-o pe Ana: mami, ti-ai dat cu ruj? Ana: nu. Mihai: pai du-te si da-ti! Ana l-a intrebat de ce si Mihai i-a raspuns: pentru ca plecam si cand plecam iti dai cu ruj.
In scara blocului Ciprian zice: mami, miroase a fructe, cred ca face cineva fructe.
Alte replici celebre de-ale lui Cipi, ca el e specialistul:
Uitandu-se la televizor: mami, cine e tipul ăsta?
Auzind sunetul manelelor care veneau de la vecini: mie îmi place muzica asta!
