Ciprian si Mihai sunt copiii nostrii. De aici e o discutie lunga cu mine insumi. Adica ce inseamna ca sunt ai nostri?
Cum se manifesta dreptul de proprietate asupra lor? Le-am dat un nume. Numele l-am ales noi. Pur si simplu am ales numele care ne-a placut pentru fiecare din ei. (mai mult…)
Am scris cu ceva vreme in urma un articol despre buric. O incercare sa fac un subiect din ceva ce pare foarte banal si ignorat. De 2 saptamani am constatat ca de fapt este ceva foarte important. In fiecare zi am asteptat minunea care s-a intamplat astazi. Respectiv, astazi au scapat de "bontul ombilical", pentru nespecialisti: le-a cazut buricul. (mai mult…)
Astazi s-au implinit 2 saptamani de cand suntem parinti. Cantarul oficial imprumutat de la prieteni ne-a dat motive de bucurie. Mihai si Ciprian au greutatea cel putin egala cu cea de la nastere. Ceea ce este bine. Precizarea a fost necesara pentru cei care nu au copii. Dupa nastere bebelusii slabesc dar trebuie sa recupereze in 2 saptamani aceasta scadere. Si, slava Domnului ca au facut-o! Au luat in greutate intre 60 si 100g fiecare fata de greutatea de la iesirea din spital. (mai mult…)
Lui Mihai i-a placut din prima la baie. Nici macar n-a marait. Doar cand l-am scos s-a suparat si a inceput sa planga. Prima experienta cu baia a lui Ciprian a fost umbrita de faptul ca a fost trezit din somn ca sa o aiba. Mie mi-a revenit placerea si sa-l trezesc si sa-l spal sub privirile ingrozite ale unei mame protectoare. (mai mult…)
Am pasit pe poarta spitalului, doi parinti mandri sa raspunda oricui ne intreba daca avem un baiat si o fetita, ca de fapt sunt doi baieti. Dan, ne-a asteptat cu masina in fata spitatului si in cateva minute eram acasa. In noua noastra casa, la Dan si Anca.
Tanti asistenta cu parul scurt si alb se uita la mine cu o fata de cerber al inregistrarii nou nascutilor. Eu am numarul 12 de ieri. Asta cred ca a suparat-o foarte tare. Numarul si ziua. Altfel nu inteleg de ce a tipat ca trebuia sa vin cu numarul ieri, nu astazi si sa astept pana imi vine randul. (mai mult…)
A doua zi am gasit-o pe Ana in rezerva 23. A fost mai simplu sa intru acolo decat in blocul operator. Bebelusii erau tot la neonatologie. Medicul neonatolog era mai optimista si mai incurajatoare. Am fost sa ii vad, ocazie cu care am aflat ca trebuie sa le duc scutece si un soi de leucoplast. Din fericire se gaseau la farmacia spitalului de la etajul 1. (mai mult…)
Luni dimineata am mers la controlul programat pentru Ana. Nimic deosebit pana atunci daca nu te deranjeaza drumul de 45 de minute si opririle din 2 in 2 minute la semaforul din Regie.
Dupa examenul "de rutina", am aflat ca nu are sens sa mai mergem pana acasa si ca a doua zi o sa ne vedem bebelusii. (mai mult…)
