Cu caruciorul pe Lipscani plus o zi de nastere

Am plecat inainte de pranz sa caute fetele voal pentru nunta Ancai. Am parcat la Unirea, care desi e o parcare scumpa are lifturi incapatoare si pentru caruciorul nostru. Am cumparat in fuga cadouri pentru un coleg si pustiul lui care si-au sarbatorit ziua de nastere in acelasi timp. Mare bataie de cap cu cadourile in general, dar o sa tratez asta pe larg intr-un alt post. Ana si sora-mea au luat-o inainte spre Lipscani ca sa castigam timp. Eu am venit incetisor cu caruciorul. Am traversat o gramada de stradute, am multumit in gand administratiei locale pentru bordurile joase si am ascultat conversatiile oamenilor din spatele meu:uite, gemeni, vezi, are carucior cu locurile alaturate, nu unul in spatele celuilalt, e un baiat si o fetita. Cam pe la replica asta deschideam dialogul precizand apasat ca sunt 2 baieti. Dupa vreo 2 dialoguri de genul asta mi-am zis ca ar fi bine sa ii intreb care dintre ei e fetita. Singurul pe care am apucat sa il intreb a zis ca Ciprian e fetita pentru ca e imbracat in verde.

Langa Hanul lui Manuc, vis-a-vis de biserica o tanti vizibil de la tara, cu un usor accent moldovenesc, dupa fireasca intrebare daca sunt baiat si fetita mi-a povestit ca si ea a crescut gemenii fica-sii si ca mai tarziu o sa fie mai greu cand o sa inceapa sa se bata. Ca la ei, baiatul e mai inalt si mai slab dar ia bataita de la surioara mai scunda si mai grasuna. Cum ar veni, ca Ciprian o sa-l cam bumbaceasca pe Mihai sau invers.

Am multumit pentru sfaturi si cunostintele despre gemeni si am plecat in urarile de sanatate atat ale dumneaei cat si ale unui cetatean evident turmentat. Ne-am strecurat printre turistii incarcati cu aparate foto si inconjurati de cersetori autohtoni cautandu-le pe fete. La trecerea noastra nenea care vindea ciorapi de dama si alte maruntisuri i-a strigat vecinului violonist amator: “aoleu, o sa-mi mearga bine azi”!

Le-am gasit pe fete exact la timp pentru ca Ciprian incepuse sa planga de foame si devenisem si mai tare centrul atentiei in centrul istoric al capitalei. Socotind dupa cati bani am dat pentru parcare, toata distractia pe Lipscani a durat cam o ora jumate.

La petrecerea lui Mihai, aproape numai cupluri cu copii mici. Discutii pe masura: ce mananca al tau, cat doarme, clubul mamicilor care au nascut normal, clubul tatilor care se uita pe pereti, etc.

La un moment dat unul dintre tatici zice de baiatul lui ca macar de la brau in jos seamana cu el. Eu, n-am ce face si zic: adica are picioarele mari? “Se referea la sex”, sunt lamurit rapid de sotia lui ingrijorata de perspicacitatea mea precara si de imaginea deformata pe care mi-as putea-o alcatui despre bebelusul ei.

In acest timp Mihai si Ciprian erau la plimbare cu sora-mea si cu un prieten de-al ei. Imi pare rau ca nu am poze sa ilustrez acest post. Singurele valabile ar fi fost cele cu voalul si diadema achizitionate de pe Lipscani.