Pe Ciprian l-a convins Ema sa zica “mama” in fata camerei dar pe Mihaita inca nu.
martie 31, 2007
Intarcarea moarte n-are
A sosit si momentul in care independenta bebelusilor nostri sa insemne independenta de laptele matern. De mai multa vreme planuiam ca in week-end-ul asta sa rupem si cordonul asta ombilical virtual intre gemeni si mama lor.
Asa ca, inca de ieri au fost aici, mama Anei si Ema, sora mea si ne-au ajutat in proces. Prima repriza a fost inainte de culcarea de noapte. A fost prima data cand au adormit nehraniti de Ana. Au protestat amandoi dar au adormit pana la urma dupa ce le-a trecut plansul. In timpul noptii, Ana n-a mai trecut pe la ei si cand se trezeau au fost adormiti la loc de Ema – Ciprian si respectiv de mama Anei- Mihaita.
Dimineata Mihaita n-a vrut sa se mai dezlipeasca de Ana 10 minute. Azi am fost destul de mult plecati, eu si Ana ca sa le fie mai usoara adaptarea si in seara asta au adormit din nou fara Ana. Pana acum e liniste si pace, o sa vedem maine, dar suntem optimisti.
martie 25, 2007
E oficial, au vorbit
De mai mult timp Mihaita si Ciprian ne incanta cu “bombanelile” lor. Chestii de genul: da-da, cha-cha, te-te, de-de. Astazi Ciprian a spus insa, foarte clar: MAMA. Si nu a mai fost o coincidenta, era suparat si voia sa il ia in brate Ana. Si nu a fost o singura data, ci de vreo 2-3 ori, de fiecare data suparat. Mihaita, in schimb zice ALO. Daca ne aude pe noi zicand, zice si el, nu foarte clar dar se intelege despre ce e vorba. Ce sa facem daca avem copii hi-tech. Invata sa zica alo inainte sa zica papa sau tata!
Acum ii antrenam sa zica lap-top!
martie 24, 2007
Pufuleti sau cum sa ai o masa linistita
De vreo doua saptamani am observat ca le plac pufuletii si am inceput sa le cumparam. Nu ne-am inselat pentru ca pufuletii au devenit foarte repede delicatesa cea mai apreciata.
Le plac asa de mult incat atunci cand vrem sa mancam si noi impreuna, ii punem pe unul in scaunul de bucatarie si pe celalalt in scaunul de masina si ca sa ne lase linistiti, tot ce avem de facut e sa ii alimentam constant cu pufuleti.
Ciprian si-a descoperit gustul pentru grepfruit la Pitesti. Nici macar o strambatura nu a schitat in timp ce Mihaita se stramba de fiecare data cand simte gustul.
Inca un lucru revolutionar care ne permite sa avem parte de ceva mai mult somn noaptea e ca in timpul noptii cand se trezesc sa nu ii punem sa doarma inapoi in patutul (Ciprian) sau scaunelul de masina (Mihaita) lor ci in pat langa noi. Nu avem patul asa de mare asa ca de pe la 1 noaptea incolo cand incep sa se trezeasca Ana doarme cu unul in camera lor iar eu cu celalalt in camera noastra in functie de cum se trezesc. In felul asta, daca se trezeste cel care doarme cu Ana, ii da sa suga chiar acolo si ea poate sa atiteasca pentru ca nu se ridica din locul ei iar daca se trezeste cel care doarme langa mine, doar facem schimb de paturi.
Sa nu spuneti la comentarii ca nu e bine ce facem ca stim si noi. E doar o solutie de avarie ca sa dormim si noi ceva mai mult!
Dovada cu pufuletii:
martie 22, 2007
Din ce in ce mai draguti
Mihaita si Ciprian cresc foarte frumos. Din zi in zi ne uimesc cu cate o noua smecherie pe care au invatat-o. Cateodata nici nu stim de la cine au invatat noile trucuri.
De exemplu, cand deschidem usa apartamentului incep sa scoata chiote ascutite. Explicatia noastra este ca le place ecoul care se aude pe scara pentru ca in alte contexte nu se omora sa faca acelasi lucru.
Mihaita isi trage paturica peste fata si apoi o lasa brusc jos in ritmul in care Ana ii spune Cu-Cu, Bau. Trebuie filmat ca sa va convingeti si singuri. Ciprian e disperat dupa apa.
Seara cand apare cadita in camera nu mai poate de fericire. Trebuie sa il tinem bine ca da impresia ca ar sari in cadita si imbracat. Povestea devine dureroasa cand vrem sa il scoatem din apa. Atunci incep plansetele si jalea, aceleasi in fiecare seara. Ciprian a avut ceva temperatura acum 2 zile dar i-a trecut chiar in ziua in care a aparut dupa ce ne alarmasem si ne speriasem noi ca cine stie ce are.
Cam astea sunt ultimele noutati. Si ar mai fi de spus ca sunt foarte incantati sa stea in picioare in patut sau sa ii ducem noi de manute prin casa, ocazie cu care agata toate cartile, tablourile si florile la care pot ajunge.
martie 17, 2007
Dinti de lapte
Da, este oficial! Dupa mai multe luni in care orice scancet era pus pe seama dintisorilor care trebuia sa iasa si nu mai ieseau, acum avem confirmarea vizuala. Mihaita are doi dintisori care abia au spart gingia si pe care ii incearca din cand in cand pe noi iar Ciprian se poate lauda si el cu unul. In cazul lor, dintii le-au aparut la 9 luni si o saptamana.
New entry
Spunem si noi bun venit in lumea bloggerilor precoce lui Alexandru. Despre el am aflat din profilul de Skype al tatalui sau, pe care nu il cunoastem decat prin intermediul telefonului si programului amintit dar asta nu ne impiedica sa avem o parere foarte buna despre el.
Asadar….acesta este Alexandru. I se spune si Megas (marele) pentru ca deja stie sa isi impuna vointa in fata parintilor. Jos palaria!
martie 5, 2007
Growing in progres…
Ana tocmai remarca de dimineata ca baietii noastri si-au dublat inaltimea de la nastere, sau mai bine zis lungimea.
Azi noapte am avut si primele 7 ore de somn neintrerupt dupa multa vreme. Ciprian si Mihaita au dormit fara sa se trezeasca pana la 5 dimineata. Noi speram ca este inceputul unei lungi serii de nopti dormite bine. Sa vedem daca si ei sunt de acord.
Am spus ca deja stau in picioare fara probleme daca se tin de ceva si avem si dovada pentru prezent si posteritate.
In afara de asta si cateva poze in sprijinul ideii, ca daca tot am cumparat baterie pentru aparat sa si scoatem parleala.
Asadar, mai jos e Ciprian
Si aici e Mihaita:
martie 3, 2007
Cum mai stam
Schimbarile care apar ne prind si pe noi nepregatiti. Mihai si Ciprian cresc sub ochii nostri. Acum sunt mandri ca pot sa stea in picioare tinandu-se doar intr-o mana. De multe ori uita ca nu le iese prea bine nici figura asta si isi dau drumul ambelor maini. Nu plang decat daca ne vad pe noi speriati, altfel isi reiau activitatea ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Dar cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, considerati ca am scris vreo 6 mii si ceva:
