Am invatat sa spunem nu

Se pare ca Mihai si Ciprian au inteles foarte bine ce inseamna cuvantul Nu spus pe un ton apasat. Le place sa isi puna mainile peste tot, sa exploreze orice si in avantul lor incearca si prizele si butoanele de la televizor.

De cand am cumparat niste protectii pentru colturile de mobila ca sa nu se loveasca rau cand cad, se tot chinuie sa le scoata. Dupa ce reusesc se mai si uita complice la noi. Asa ca un Nu apasat face minuni. Ne-am dat seama ca stiu ce inseamna pentru ca se opresc din ce fac si eventual incep sa planga. Asa s-a intamplat astazi cu Mihaita cand a incercat sa scoata protectia pentru colt. A inceput sa planga dar s-a oprit si a venit sa il iau in brate desi tot eu ii spusesem nu.

Celebritate nedorita

Dorina (colega) mi-a spus azi la birou ca i-a vazut pe gemeni intr-un fisier photoshop pe un calculator dintr-un studio foto. Cand i-a intrebat daca ii cunoaste, fata de acolo a zis ca nu ii stie dar ca a rugat-o un client sa ii faca un pliant publicitar si avea nevoie de o poza cu gemeni.

Anticipasem ca o sa se intample si asta din moment ce am lasat pozele pe flickr fara nici o restrictie. Daca vor sa le foloseasca, sa fie sanatosi, dar daca nu cerem prea mult ne-ar placea sa ne anunte si pe noi. Atat!

Cea mai frumoasa jucarie

Cea mai frumoasa si mai atragatoare jucarie pentru baietii nostri este, evident, cea de la celalalt. Chiar daca jucariile sunt identice, intotdeauna baietii vor cealalta jucarie. Jucariile, in sensul larg al cuvantului care include de la linguri pana jucarii de plus, sunt tot timpul o sursa de conflict intre gemenii nostri. Uneori reusim sa ii pacalim cu altceva, alteori pur si simplu luam “marul discordiei” din peisaj.

Revenire

Dupa o perioada in care am fost plecati, revenim. Gemenii nostri au un an si o luna si sunt din ce in ce mai draguti. Si acum ne opresc oamenii pe strada sa ne intrebe daca sunt gemeni, daca sunt amandoi baieti. Nu stiu de ce, cand aude lumea ca sunt amandoi baieti sunt foarte incantati.

In timpul in care am lipsit de pe net, am fost pe la tara unde s-au intalnit cu Maria, o verisoara de-a doua cu care s-au inteles foarte bine. Ciprian chiar extrem de bine din moment ce o pupa de fiecare data cand se intalnea cu ea. Si Maria era incantata si il pupacea si ea numai ca din cand in cand il mai nimerea pe Mihaita care nu era la fel de incantat.

Pentru ca stateau toata ziua in aer curat si oboseau, noaptea dormeau si ei mai bine. De fapt au fost nopti in care nu s-au mai trezit pana la ora 8. In Bucuresti insa au inceput sa se trezeasca si pe la 5:30.

Baietii tot baieti

Jucariile lor preferate cand mergem afara nu mai sunt cele ale altor copii ci betele. Ciprian si Mihai sunt foarte incantati sa se joace cu betele, cu care se plimba mandri, lovesc in pamant si le agita prin aer.

Alta data s-au jucat cu un PET de apa minerala. Il loveau ca pe o minge si radeau cu pofta.

Nici prin casa nu se omoara cu jucariile “conventionale” oricat de sofisticate si costisitoare ar fi. In schimb prefera sa se joace cu mancarea, cu lingurile si cu farfuriile de prin dulapuri cand au acces.

Ne intrebam si noi daca are rost sa mai dam banii pe jucarii. Mai bine le cumparam direct vesela.

Moment de tandrete

Se pare ca din cand in cand Mihai si Ciprian isi manifesta preferinta explicit pentru unul dintre noi. De obicei Ciprian o prefera pe Ana iar Mihaita pe mine. Cand ii punem la culcare seara, daca eu il legan pe Mihaita, el ne da de inteles ca vrea ca Ana sa ii dea putina atentie si lui chiar daca il leagana pe Cipi. Asa se face ca Ana trebuie sa tina o mana si pe “leganatorul” lui Mihaita.

In seara asta, pentru ca nu dadea semne ca vrea sa adoarma in leganator, Ana l-a pus in pat cu gandul ca o sa adoarma acolo. Mihaita insa, nu avea chef de dormit ci doar nevoie de afectiune. A tinut-o pe Ana de dupa gat, a mangaiat-o pe fata, s-a intors la mine si a repetat gesturile, apoi din nou la Ana cam pentru un sfert de ora.  Dupa care ne-am dat seama ca nu are de gand sa se culce si oricat ne-ar fi placut sa mai stam, l-am pus la culcare in sezlongul de adormit.

Imitam cu spor

In afara de faptul ca se imita unul pe altul, baietii nostri ne imita si pe noi. Ciprian, vrea sa ude florile de pe balcon cu sticla cu care m-a vazut pe mine si e foarte bucuros cand vede apa curgand in ghiveci.

Mihaita, manevreaza telecomanda de la tv si desi nu stie sa schimbe programele, imita perfect gestul. De cate ori suna un telefon sau un interfon, sau aude pe cineva vorbind la unul, Mihaita duce mana la ureche si zice “Aoooo” cu un accent de iti vine sa il mananci.

E suficient sa stranute sau sa tuseasca unul dintre noi si porneste un cor de imitatii de tuse de la amandoi.

Acum le-am cumparat periute de dinti si sunt foarte bucurosi ca pot sa se spele pe cei 4 dinti de sus si cei 2 de jos pe care ii au fiecare. Cred ca le place si gustul de pasta de dinti pentru bebelusi, altfel nu ne explicam incantarea.

Despre mers. Poze

Pozele au fost facut acum 2 saptamani, cand inca trebuia sa ii tinem de manute ca sa mearga.

Despre somn. Din nou

Spre bucuria noastra, baietii inca dorm de doua ori pe zi. Cate o ora jumate, de obicei, lasandu-ne timp sa respiram si pentru responsabilitati. Sau de somn, depinde de zi.

Se trezesc in jur de 7 dimineata, apoi mai dorm o data la 11 si inca o data pe la 16-16:30 si seara, dupa baita de la 9-9:15 adorm cam pe la 10 dupa munca de lamurire, a se intelege leganat.  In timpul noptii se mai trezesc si ii luam in pat si acum. Nu e deloc sanatos pentru noi dar ne place, ce sa facem.

Seara inainte de a se culca, si Mihaita si Ciprian vor afectiune din partea Anei, Ciprian uneori nu adoarme pana nu il pupa de mai multe ori si nu o tine putin langa el pe Ana iar Mihaita pe care il legan eu de obicei, vrea ca Ana sa tina si ea o mana pe scaunel. Nici asta nu e prea bine dar ne place.

Se pare ca dezvoltam obiceiuri nesanatoase cam multe!

Mers pe toata linia

De astazi si Mihaita face ture prin casa fara frica. Pana ieri isi calcula miscarile si nu se aventura dar astazi a prins curaj si se invarte prin toata camera foarte mandru ca poate si singur. Ne da mana la o parte daca vrem sa il ajutam. E clar ca e foarte incantat de performanta.

Asadar pe 1 iulie 2007 au mers amandoi. La un an si aproape o luna de viata.

Acum ca merg, conditia noastra fizica si vigilenta trebuie sa creasca proportional cu mobilitatea lor ca sa ne fereasca pe noi de emotii si pe ei de vanatai.

Cat am fost azi plecat 2 ore, si-au aranjat fiecare cel putin cate o vanataie. In afara de Ana care a scapat.