Am plecat din Bucuresti joi, nu ca sa evitam temperaturile mari ci ca sa nu fie nevoie sa dam piept cu traficul de vineri seara, cu scopul sa sarbatorim in avans ziua tatalui Anei.
Cand am ajuns in curte, masina n-a mai pornit nici batuta. Bateria era moarta si nici nu se mai incarca. Asa se face ca am stat acolo pana duminica desi voiam sa ne intoarcem vineri seara.
Cat am stat acolo, Mihaita a facut temperatura si a tinut-o asa doua zile intregi. Preferinta lui pentru mine s-a vazut cu ochiul liber acum, pentru ca de cate ori nu se simtea bine, voia sa il iau eu in brate si pleca chiar de la Ana. Ciprian s-a comportat exemplar, de parca a simtit ca Mihaita nu e in apele lui si n-a vrut atata atentie. Ba mai mult, a fost foarte cuminte si i-a oferit lui MIhaita jucariile pe care i le cerea. Asa ceva nu se vede de obicei. In loc de asta sunt tipete si muscaturi.
Basicuta din mana lui Ciprian s-a spart in timp ce voia sa rupa scoarta de pe un copac si nu stiu cine i-a aratat dar venea tot timpul la noi, ne arata palma si ne arata sa suflam. Si acum mai face asta!
