Leapsa copilariei - jocuri si jucarii

Am primit leapsa de la Gramokid si trebuie sa spunem in numele gemenilor cum se joaca.

Jocurile noastre sunt de doua feluri. Cele individuale in ultima vreme sunt legate de scaune. Se urca pe orice scaun au posibilitatea. Am gasit prin debara un scaunel de plastic si amandoi l-au vrut cu disperare ca abia a reusit Ana sa ii desparta. Drept urmare le-am cumparat astazi inca unul. In total doua scaunele rosii pentru joaca. Pe seara le-am ascuns pe amandoua ca nu ne mai intelegeam cu ei. Se catarau pe ele in toate modurile posibile si nu mai voiau nici sa manance.

De jucat împreună, joacă cucu-bau. Unul dintre ei se ascunde după o uşă, scoate capul şi zice “bă” (adica bau), iar celalalt râde ca disperatul şi repetă mişcarea.

Dăm şi noi mai departe leapşa: mamei şi tatei, lui Alexandru,   Midoriyuzu, netboy,  Ragna, Ruxx, Storyteller Diamond şi oricui ne mai citeşte şi vrea să răspundă.

Asocieri

Cand erau inca mici, ne spuneam ca ce simpatici sunt copiii cand incep sa faca asocieri amuzante. Acum a venit timpul baietilor nostri sa faca asocieri amuzante.

Mihaita zice brum-brum la orice chestie cu roti, nu conteaza ca e masinuta lui, masinile de pe strada sau vreo bicicleta.

Ciprian, pentru ca printre primele poze pe care le-a vazut au fost cele cu ei, a invatat sa zica “bebe” la orice poza. Pana si la Diverta, cand a vazut posterul unui film de actiune tot asa s-a exprimat: bebe!

Cand plec dimineata la birou, ei de obicei mananca si din scaunele lor imi fac semn cu mana si spun: pa! Ieri, Ciprian a luat geanta Anei pe umar si a zis acelasi lucru: pa!

Cand aud cuvantul baita, li se lumineaza fata si alearga imbracati la baie unde le place sa ma urmareasca pe mine in timp ce le pregatesc apa in uralele lor.

De cateva zile Ciprian nu prea mai e motivat sa doarma dupa-amiaza si uneori dureaza chiar o ora pana se lasa convins, asta fiind motivul pentru care ne gandim sa ii lasam sa doarma doar o data pe zi.

Cum pedepsim parintii?

In urma cu aproape 2 saptamani i-am lasat cu mama Anei si cu “bunica3″-mama cumnatului, pentru 2 zile si noapte dintre ele. Noi am fost la nunta Emei si nu puteam sa ii luam pentru ca am avut treaba.

Baietii s-au comportat foarte bine, doar cand am plecat, parca ar fi presimtit ceva ca Mihaita nu mai voia sa se dezlipeasca de mine., dar in rest totul a fost ok.

Cand ne-am intors, de bucurie, n-au mai adormit decat la 11 desi ei dorm dusi la 10 si ceva. In noaptea aia insa, a fost alta poveste. Ciprian si Mihai s-au tot trezit si am plans. N-am putut sa dormim aproape deloc.

Unii zic ca asa pedepsesc copiii pe parintii care pleaca de langa ei, de parca n-ar fi suficienta pedeapsa ca nu ii vad in timpul ala. Poate s-au simtit in nesiguranta, saracii de ei si le-a fost frica sa nu disparem peste noapte din nou.

In orice caz, noi ne-am simtit in nesiguranta fara ei, nu pentru ca nu ar fi fost bine ingrijiti ci pentru ca ne-am lipit asa tare de ei incat o sa ne gandim de 2 ori inainte sa mai plecam fara ei.