Si chiar o urca. Avem doua canapele si ambele sunt obiectul escaladarilor lui Ciprian si Mihai. Bineinteles ca orice scaun le intra in raza de actiune face parte din categoria obiectelor escaladabile. Saptamana trecuta cat am fost intors cu spatele, Cipi se si catarase pe masuta de cafea si admira lumea de la inaltime.
Perpectivele de a fi niste copii ordonati sunt foarte mari, Mihaita isi curata singur masa unde a mancat, daca prinde o carpa la indemana, exact cum face si mama lui, Ciprian a inceput sa puna gunoaie in cosul de gunoi.
Cea mai mare realizare din zilele astea e ca au inceput sa recunoasca literele A si B pe o carticica de copii. Imi aduc cartea entuziasmati si imi arata.
Ana le canta un cantecel invatat de la strabunica lor, ceva care zice la un moment dat “ochii toti la mine, mainile in sus” iar Mihaita stie sa ridice manutele la partea asta.
Le place mult sa vorbeasca la telefon si explica de zor ce se intampla prin casa. Astazi Mihaita, cand l-a intrebat unde e tati i-a explicat Catalinei ca eu am plecat cu vuum, vuum. De fapt plecasem sa iau masina de la service si cred ca ne-a auzit vorbind despre masina azi.
Stiu sa bea cu paiul de ceva vreme, dupa cum se vede si in pozele de mai jos. Tedi ramane sucul lor preferat.







