Prima propozitie si alte intamplari cu talc

Prima propozitie pe care am auzit-o de la unul din ei a spus-o Ciprian si chiar daca subiectul nu e pus intr-o lumina pozitivă o voi reproduce totuşi aici:

” Tati a fuiat tatofi” cu traducerea “tati a furat cartofii” prin care Ciprian îi explica Anei ca eu am luat punga de chipsuri si am dus-o la bucătărie ca să nu îi mai împrăştie el prin toată casa. Bine, probabil a vrut doar să reclame furtul nu si scopul in care s-a făcut acesta.

Atunci cand suntem intr-o companie numeroasă şi îi intreabă cineva cum îi cheamă, Ciprian preia initiativa încurajat de timiditatea lui Mihai şi spune aratând cu degetul spre propriul piept:

“Cipi, frati-to Mi-i-hai” fâcând astfel şi prezentarea frăţiorului mai puţin interesat de viaţa socială.

Mihăiţă, in schimb are alte initiative. De exemplu, atunci cand Dan (unchiul din partea Anei) i-a chemat la ei, Mihaiţa l-a impins de la spate pe Cipi la modul literal cu indemnul călduros “du-te, du-te, du-te”.

Din ciclul “mi-e groaza de ce o sa facă la 13-14 dacă acum fac chestiile astea” urmeaza o altă întâmplare cu tâlc.

Eram la biserică şi undeva în faţa lor era o chitară care arăta foarte atrăgător. Le-am spus că nu au voie să pună mâna pe ea, conştient că ispita era prea mare. Ei au mers lângă chitară, s-au uitat la ea, s-au uitat la mine şi Ciprian a luat mâna lui Mihăiţă şi a trecut-o peste corzile chitarei. Profitând de lipsa mea de reacţie generată au şi inversat rolurile şi apoi s-au uitat la mine zâmbind. Aşa cum am zis, mi-e şi groază de ce or sa fie in stare să facă la adolescenţă.

Despre gramatica si lexic

Ne-am imbunatatit vocabularul cu multe cuvinte noi. Ma refer la mine si la Ana care am preluat neologismele de la Mihai si Ciprian.

Acum vrem sa le dam mai departe pentru posteritate:

Lingurita/lingura – lolomta sau lumbinga *nu stim de unde pana unde

Leucoplast – Tafleo

Uşa – uftaca

Diminutive de baietei:

Mânuţa – mânaca

Masinuţa – maşinaca

Tot din categoria diminutivelor dar din alta clasa:

mami – mămică

tati – tătică

papa – păpică

nani – nănică, acestea din urmă promovate intens de Mihaita care a descoperit ca terminatia ică face orice cuvant mult mai amuzant.

Trecem acum la gramatica lui Ciprian. El se descurca sa puna verbele la timpul potrivit, de fapt si Mihaita. Pot sa spuna fie plouă daca actiunea e in desfăşurare sau a plo-uat cu despartirea in silabe asa cum o vedeti daca actiunea a luat sfarsit si s-a lasat cu balti ispititoare pentru sandăluţele lor.

La alte verbe devin mai creativi, de exemplu, verbul “a pune” devine la trecut “a punat” după modelul de mai sus.

Pe noi ne bucura progresele lor in domeniul gramaticii dar si mai tare ne bucura faptul ca au inceput sa observe tipare si sa le anticipeze chiar daca nu au mai auzit niciodata cuvantul sau propoziţia.