Promisiunile lui Ciprian şi alte avocăţeli

Ciprian are înclinaţie de avocat: insistă până obţine ce vrea, are replică la orice şi uzează de tot felul de chichiţe.

Într-o zi când Mihai îmi cerea disperat cheile de la masină iar eu îl refuzam temeinic, Ciprian i-a sărit în apărare şi mi-a spus: dacă cineva te roagă să îi dai ceva, nu e frumos să nu îi dai. I le-am dat, ce era să fac?

Pentru că nu stătea liniştit la culcare, i-am dat o palmă peste scutec. Peste câteva minute, ca de obicei când îi punem la culcare, a cerut la oliţă. Nu te pun la nici o oliţă că ai făcut mai devreme. Au insistat amândoi că vor la oliţă. Le-am îndeplinit dorinţa şi după câteva minute de stat pe oală, şi-au recunoscut înfrângerea. Zic, Ciprian, ziceai că faci caca, de ce n-ai făcut? Păi, n-am putut pentru că mi-ai dat tu peste fund.

Astăzi, venind de la biserică, Ciprian a zis  să mergem la McDonalds şi se comporta ca şi cum era de la sine înţeles că vom face aşa.  Nu mergem, tati, la McDonalds, cine a zis că mergem? Ciprian: eu am zis. Mă pufneşte râsul şi zic că nu mergem. Ciprian: dar am promis!