Desenele lor preferate sunt 101 dalmatieni. Atat de mult le plac incat se identifica cu personajele de pe acolo.

Ieri, Ciprian a raspuns la telefon si i-a spus bunicii Luci: eu sunt Roger, nu sunt Cipi, sunt Roger. Cruela e in camera cealalta. Nu mami, Cruela!

De ceva timp le e foarte frică de câini. Oricât de mici ar fi, îi sperie teribil când se apropie de ei.

Astăzi pe afară în timp ce se apropia de ei un căţel microscopic, au început să se ceară în braţe iar Ciprian zicea:

Mami, mă iei în braţe? Mă salvezi?

Cred ca momentul din zi în care le dedicam cel mai mult timp exclusiv este momentul când îi punem la culcare. După băiţă începe ritualul.

Ana le citeşte ceva, de obicei vrei 2 cărţi pentru copii pe care le aleg ei, apoi mănâncă biscuiţi cu lapte, apoi începe distractia cu locurile în pat. Fiecare dintre ei vrea sa fie incadrat de ambii părinţi şi cum asta nu e posibil, încep cearta şi permutările.

Acum vreo 2 zile, Ciprian, după ce făcuse vreo două rocade, îşi cerea locul între mine şi Ana, motivând că vrea să stea lângă tati. I-am oferit locul din stânga mea, Mihaiţă fiind intre mine şi Ana, dar nu a vrut să audă, drept urmare a început repriza de convingere combinată cu plâns. Mi-am menţinut ferm poziţia că era a zecea oară pe seara aia când făceam permutări, în urletele isterice ale lui Cipi. La un moment dat, Mihaiţă, cu o inimă mult mai bună decât a mea, mi-a zis şoptit: “Tati, du-te la Cipi că te vrea el”

Tot acum vreo două zile, Cipi a zis că vrea să meargă la mare. A făcut însă precizarea că nu vrea la marea mare ci la marea mică. În traducere, nu vrea la marea bulgărească unde am fost astă vară ci la Sulina, unde apa era mai mică şi nu le era frică să intre.

In fiecare zi Mihai si Ciprian debiteaza cate o replica memorabila. Problema e cu memoria mea, ca altfel as fi umplut blogul de posturi.

Astazi, cand sa iasa din casa, Mihai a intrebat-o pe Ana: mami, ti-ai dat cu ruj? Ana: nu. Mihai: pai du-te si da-ti! Ana l-a intrebat de ce si Mihai i-a raspuns: pentru ca plecam si cand plecam iti dai cu ruj.

In scara blocului Ciprian zice: mami, miroase a fructe, cred ca face cineva fructe.

Alte replici celebre de-ale lui Cipi, ca el e specialistul:

Uitandu-se la televizor: mami, cine e tipul ăsta?

Auzind sunetul manelelor care veneau de la vecini: mie îmi place muzica asta!

Azi, când erau la masă, Mihaiţă a zis că vrea să vin şi eu. Ciprian i-a raspuns:

- Nu, tati e de noapte, mami e de zi!

A vrut să zică cu asta că noaptea sunt de preferat eu, iar Ana e de preferat ziua. Mihaiţă tot cere să stau lângă el când doarme şi îşi bagă mânuţa pe mâneca mea şi mă mângăie pe mână până adoarme. Câteodată şi Ciprian dar mult mai rar!

Una scurta cu Ciprian.

Era in cada, facea de zor pârţuri în apă şi striga entuziasmat: fac baloane, fac baloane!

Ne-am dat seama că au crescut copii şi din faptul că acum au răbdare să se uite la un desen animat de la cap la coadă. In urma cu câteva luni nu aveau răbdare mai mult de câteva minute. Acum se uită la 101 dalmaţieni de câte ori le permite răbdarea noastră. Procedura e aşa: sâmbăta inchiriem DVD-ul de la Diverta şi până luni seara se uită şi de 3 ori pe zi. Am învăţat şi noi replicile plus că ne-am potcovit şi cu nume de personaje. De exemplu, astăzi, Ana a fost Cruella!

În urma inlocuirii hardului de laptop stricat cu unul funcţional, piesa rămasă a devenit jucărie pentru băieţi.

Azi pe la pranz Ciprian îl folosea pe post de epilator şi imita zgomotul de rigoare.

Acuma, eu ca tată am avut sentimente amestecate. Nu mi-a picat bine că vrea să se epileze dar m-am bucurat că foloseşte tehnologia informaţiei în scopul ăsta.

Cel puţin, bine că nu îşi făcea buzele cu memory stick-ul!

De cate ori iesi pe afara, trebuie sa avem grija sa nu intre prin baltile pe care daca nu stam cu ochii pe ei nu le-ar rata.

Ieri, dupa o ploaie serioasa, in fata blocului s-a format o balta uriasa. Ana i-a incaltat cu niste cizme de cauciuc si i-a lasat sa isi implineasca visul de a umbla prin balti. Propunerea a fost primita cu entuziasm debordant, dupa cum se vede in pozele de mai jos.

Nu cred ca trebuie sa mai spun ca erau uzi din cap pana in picioare cand au intrat in casa.

Astazi, Mihai mi-a zis: vreau sa te impusc, tati, indreptand spre mine o jucarie de plastic.

L-am intrebat ce inseamna ca ma impusca si mi-a spus: inseamna sa cazi!

Iar eu nu cadeam. E a doua oara cand am remarcat ca stiu care e legatura dintre pistol si caderea oamenilor dupa impuscatura. Au vazut la televizor.